Cei 40 de Mucenici
Mucenii… sunt un fel de desert aromat care se servește fie sub formă de paste având conturul infinitului și al cifrei opt- pregătite într-un sos alb gros din făină și apă, cu mult miez de nucă măcinat, scorțișoară și rom, fie sub forma unor colaci (covrigi) plămădiți din aluat simplu făcut din făină, lapte, sare, praf de copt, dat prin miere din abundentă și miez de nucă, care se coc la cuptorul bine încălzit pret de cel puțin 30 de minute. Este un fel de desert întălnit în România și Republica Moldova, dar și prin Caucaz, care se consumă mai ales în Martie, primind și o zi de sărbătoare creștină celebrată în religiile catolice și ortodoxe pe 9 Martie sub numele de…Cei 40 de Mucenici.E o sărbătoare a primăverii dar care are însă radăcini însângerate pentru că așa numiții mucenici, au existat și au fost soldați creștini, care și-au sfărșit viața ca martiri.
Curiozitatea ne-a impins să aflăm ce s-a întâmplat cu cei 40 de soldați deveniți ”mucenici martiri” și care este simbolistica acestei sărbători, înainte de a ne desfăta cu aromele plăcute ale ”mucenicilor” nostri comuni.Istoria redată în enciclopedii ne spune că cei 40 de bărbați soldați se aflau în armata/legiunea împăratului Licinius dar care, în timpul lor liber erau pasionați de citit și decoperiseră Biblia, cartea de căpătâi a une minorități de oameni care își spuneau creștini și care își luaseră avănt în acea perioda istorică, după ce fuseseră intens torturați de Nero, Dioclețian, Maximilian și alții, pentru credința lor intr-un anume Isus Cristos, care murise și inviase lângă Ierusalim pe la anul 30 era noastră. Aceștia s-au convertit la creștinism găsind o nouă religie mai proaspătă și mai intensă față de religia păgână în care se născuseră. Deși Licinius era prieten la vremea aceea cu Constantin cel Mare, cel care s-a proclamat împărat creștin și a declarat creștinismul religie oficială, totuși pe ici, pe colo, tolera gurvernatorii ce aveau nevoie să-și manifeste puterea explicită către popor prin execuții sângeroase. Mai tărziu el însuși avea să-i prigoneasca pe creștinii de la granița orientală a imperiului.Așadar, guvernatorul orașului Sebaste – Agricolae din Armenia, care nu era creștin (se înțelege) și avea zeii lui păgâni preferați, a aflat că sunt 40 de soldați din garda lui Liciniu care își pierd timpul citind dintr-o carte și se inchină unui singur zeu! Lucrul acesta se pare că l-a supărat peste măsură și, le-a ordonat să se închine la idolii săi păgâni.Cum soldații trecuseră prin prea multe bătălii au considerat aceasta ca pe o ofensă iar în dărzenia lor, au refuzat. Drept pedeapsă, au fost aruncați pe vreme de iarnă, într-un lac aproape înghețat, pe lângă marea Azov! Ca să moară sau sa-și renege credință, căci prietenia cu Licinius îl încurajase în persecuția creștinilor.
Agricolae era convins că cei 40 de soldați bravi, fie vor intra în hipotermie și vor muri, fie vor renunța la convingerile lor și de dragul vieții vor ieșii din apă. Doar că în timpul nopții, s-au întamplat niște minuni- lacul nu a înghețat, apa s-a încălzit și mai mult, niște cununi de foc au aterizat din cer pe capul soldaților martiri, astfel că aceștia erau vii și nevătamați și mai puternici în credința lor când a venit guvernatorul să vadă scena execuției. Nemulțumit, i-a scos din lac și le-a zdrobit fluierele picioarelor. Ceva extrem de dureros!Puțini scăpau în urma unor astfel de traumatisme! Și ca sa fie și mai sigur ca au murit a ordonat să li se de-a foc!
Cei 40 de soldați, au sfărșit ca martiri, pentru că au avut îndrăzneala de a fi altfel într-o vreme a uniformității religioase păgâne și de nu se lăsa intimidați în ciuda persecuției și a urmărilor grave a nerespectării unor ordine, socotind că, păstrarea convingerilor spirituale este mai presus de conformitatea ipocrită.
Așadar, semnul infinitului sau cifra opt… ar trebui să însemne pentru mulți, curaj și consecvență într-o lume în care se vorbești prea puțin despre asta. Idolii din vechime au căpătat forme atât de sofisticate că ne este greu să de dăm seama căt de mult ne-au captivat în viața noastră de zi cu zi! Martiri, ca cei 40 au fost o mulțime pentru convingerile lor, indiferent de credința aceștora, creștină sau necreștină.
Dincolo de istorie, sărbatoarea ”Mucenicilor”, este o ocazie de bucurie și de alungat frigul de prin case, de făcut curățenie în interiorul și exteriorul nostru, de ciocnit 40 de pahare cu prietenii pentru ca iată, o nou primavară se arată, un moment de recunoștință în fața înțelepciunii universale că suntem o rotiță aproape perfectă în mecanismul cosmic!
Pentru cei ce vor să afle cum se gătesc ”mucenicii” vă redăm mai jos câteva linkuri:
Vă dorim poftă bună, de citit, de măncat, de făcut curățenie, de ce vreți voi, pentru că această poveste ne învață să fim noi înșine cu toate riscurile!!!
