Alan Watts (n. 6 ianuarie 1915, d. 16 noiembrie 1973) a fost un filosof și scriitor de origine britanică, cunoscut mai ales pentru popularizarea filosofiei orientale printre europeni. De la o vârstă fragedă a devenit fascinat de Extremul Orient şi – în paralel cu Bergson, Nietzsche şi Jung – a studiat texte orientale în interpretare modernă. În 1936 a publicat prima sa carte, The Spirit of Zen. Deşi gândirea lui este în mod convențional asociată cu budismul zen, Watts nu a dorit să fie asociat unei religii anume. Se prezenta ca “un actor spiritual”. “Partizanatul închide mintea”, obişnuia el să spună.

În 1938 Watts s-a mutat la New York, unde a studiat sub îndrumarea lui Sokei-an Sasaki, un maestru zen. Considerând creştinismul o formă de filosofie mistică şi perenă, timp de şase ani a servit ca preot în Biserica Episcopaliană, pe care a părăsit-o în 1950. De fapt, întreaga sa viață a fost un nonconformist. Budiştii practicanți îl criticau pentru faptul că nu participa în mod regulat la zazen. „O pisică stă aşezată cât timp are chef, apoi se ridică, se întinde şi pleacă”, răspundea el.

Întorcându-se la pasiunea din tinerețe, în special în cartea Myth and Ritual in Christianity (Mituri şi ritualuri ale creştinătății, 1953) a încercat să găsească o cale de reconciliere între creştinism şi gândirea orientală. Unsprezece ani mai târziu, în lucrarea Beyond Theology (Dincolo de teologie) a argumentat resemnat că vedea acest lucru ca fiind imposibil. “În încercările mele anterioare nu am ținut cont de aspectele fundamentale ale creştinismului. Este intransigent, iritabil, militant, riguros, inaccesibil şi se consideră fără prihană într-un mod invincibil.”

Idealismul său mistic este un amalgam de idei din budismul zen, filosofiile indiene (în special Advaita Vedanta) şi Taoism. Din punctul său de vedere unitatea este natura întregului univers. Gânditorii chinezi şi indieni, credea Alan Watts, au descoperit unitatea dintre profunzimea ființei umane şi Unul, pretutindeni şi-n toate, separate în timp.

Despre el Mircea Eliade avea să spună: “Cunoştea bine creştinismul occidental şi Zen-ul şi putea înţelege o mulţime de alte lucruri. Îl admiram mult. Mai avea o calitate destul de rară: se exprima într-un limbaj care nu era pretenţios, care nu era limbajul unei vulgarizări superficiale şi care era, totuşi, accesibil. Cred ca Watts nu a renunţat cu adevărat la preoţie, a căutat doar o altă cale pentru a transmite omului modern ceea ce oamenii din alte epoci numeau Dumnezeu”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here