Priveşte din nou acel punct. Punctul acela este aici. Punctul acela este acasă. Punctul acela suntem chiar noi. Pe punctul acela trăieşte fiecare ființă la care ții, fiecare om pe care îl ştii, fiecare persoană de care ai auzit, fiecare făptură omenească ce a existat vreodată, toți au trăit sau trăiesc aici.
Toate bucuriile şi durerile noastre, miile de credințe, miile de idei, miile de doctrine, care de care mai încrezătoare, fiecare vânător, fiecare culegător, fiecare erou, fiecare fricos, fiecare creator şi fiecare distrugător de civilizații, fiecare rege şi fiecare țăran, fiecare pereche de îndrăgostiți, fiecare mamă, fiecare tată, fiecare copil nutrind speranță, fiecare inventator, fiecare explorator, fiecare predicator, fiecare politician corupt, fiecare “superstar”, fiecare “lider suprem”, fiecare sfânt şi fiecare păcătos din istoria speciei noastre… toți, absolut toți au trăit aici, pe acest fir de nisip bătut de soare.
Pământul este o scenă măruntă în vasta arenă pe care o numim Univers. Gândeşte-te la cruzimile fără sfârşit pe care locuitorii de pe un colț al acestui fir de nisip – pe care abia-abia îi zărim – le săvârşesc față de alți locuitori ai aceluiaşi fir de nisip; gândeşte-te cât de des se iau la harță, cât de dornici sunt să se omoare unii pe alții, cât de înverşunată este ura din inima lor. Gândeşte-te la râurile de sânge vărsat de toți generalii şi împărații pentru ca mai apoi, victorioşi, să poată fi pentru o clipă stăpâni pe un colțişor de pe acest fir de nisip.
Aerele pe care le afişăm, valoarea noastră închipuită, iluzia că ocupăm vreun loc privilegiat în Univers, toate acestea pălesc în fața acestui fir de nisip scăldat de această lumină slabă. Planeta noastră este o firmitură răzleață în marele întuneric cosmic din jurul ei. În întunericul nostru, în toată această nemărginire, nu putem aştepta de altundeva să fim salvați din mâna noastră.
Pământul este singura lume pe care o cunoaştem până acum şi care poate să ne ocrotească. Nu există vreun alt loc altundeva, un alt loc spre care specia noastră să poată migra, cel puțin nu în viitorul apropiat. Da, alte locuri putem vizita. Dar în locurile acelea nu putem viețui, deocamdată. Ne place sau nu, pentru moment Pământul este singurul loc în care ne facem veacul.
Se spune că astronomia este o experiență de umilință, făuritoare de caractere. Probabil că nu există o demonstrație mai potrivită a nebuniei vanității umane decât această imagine îndepărtată a lumii noastre mărunte, neînsemnate. În ce mă priveşte, această imagine subliniază răspunderea pe care o avem de a fi mai omenoşi unii cu alții, de a păstra şi îngriji acest punct azuriu, singura casă pe care o ştim.
Carl Sagan, Pale Blue Dot: A Vision of the Human Future in Space
