Muzica poeziei: Clar de lună (Paul Verlaine / Claude Debussy)

Clar de lună. Una dintre cele mai cunoscute creații pentru pian din istoria muzicii.

Claude Debussy, autorul acestei bijuterii, s-a născut pe 22 august 1862. Alături de Maurice Ravel, este cel mai influent reprezentant al impresionismului muzical, creatorul unui stil neobişnuit, inovator, cu un aer de natură poetică. A fost o reacție împotriva torentului emoțional postromantic, manifestat prin exces în materie expresivă. Apărut inițial în pictură (Claude Monet, Impression, soleil levant), curentul impresionist este caracterizat prin concentrarea asupra impresiilor efemere produse de o scenă sau de un obiect, asupra fluidității fenomenelor observate.

Astăzi am ales Clar de lună în memoria lui Debussy.

În 1911, publicația Musica l-a întrebat pe Claude Debussy care este textul ideal pentru o compoziție muzicală. După ce a ilustrat fără convingere mai multe variante, compozitorul şi-a declarat preferința pentru proza ritmică, adăugând că un compozitor trebuie să îşi scrie el însuşi textul. Adevărat, Debussy şi-a scris singur câteva texte pentru creația sa muzicală. Şi totuşi, nu mai puțin de optsprezece dintre lucrările sale au fost inspirate de versurile lui Paul Verlaine, poet simbolist.

Înrudirea estetică dintre Verlaine şi Debussy a fost amplu discutată de critica muzicală. În “Arta poetică”, Verlaine scria:

Vreau muzicii întâietate!
Astfel, Imparele prefer,
Mai vagi, mai libere-n eter,
Fiind în tot, plutind în toate.

(traducere de Şt. O. Iosif şi C.D. Zeletin)

Debussy a preluat crezul lui Verlaine şi l-a transpus în realitate. Compozitorul a făcut două încercări de a ilustra muzical versurile din Clar de lună. Prima încercare datează din perioada 1882-1884, înainte de sejurul său la Academia Franceză din Roma, înainte de a face cunoştință cu opera wagneriană.

Clar de lună evocă o lume magică, scăldată în razele lunii, în care actori de commedia dell’ arte (artişti de circ evocați şi de alți muzicieni, precum Stravinsky în baletul “Petrushka” sau Arnold Schoenberg în “Pierrot lunaire”) lâncezesc fără un scop precis, dar rămân atenți la posibilitățile lor creatoare. Este simbolul lumii de vis în care rațiunea este abandonată în favoarea simțirii. Niciun nume de iubită nu e rostit, nicio poveste nu este spusă.

Şi totuşi, acest cadru liric are un substrat psihologic care trebuie înțeles. Debussy avea optsprezece ani şi o acompania la pian pe Mme Moreau-Sainti, o cântăreață profesionistă care înființase o şcoală de canto pentru doamnele din înalta societate de la Paris. Astfel, privirea lui Debussy căzu asupra unei frumoase roşcate cu ochii verzi. Avea o voce de alto soprană, foarte frumoasă.

Pe măsură ce pasiunea lui a devenit tot mai înflăcărată, Debussy a compus cântece care reunesc un întreg jurnal amoros, cu vise îmbătătoare, plin de dorințe. Cu totul, Debussy a scris în jur de patruzeci de melodii pentru Madame Vasnier. Un soț, doi copii, o poziție onorabilă în societate, paisprezece ani diferență de vârstă… nimic nu a împiedicat-o pe Marie-Blanche să îl învețe arta iubirii pe tânărul Claude. Iar când el a plecat la Roma la studii, a adunat treisprezece dintre aceste melodii într-un album, scriind astfel:

“Doamnei Vasnier, dedic aceste cântece care doar pentru ea au fost însuflețite, şi a căror grație fermecătoare s-ar fi pierdut dacă nu ar fi fost cântate feeric de gura ei”

Când Debussy a rescris Clar de lună în 1892, tehnica lui compozițională era complet diferită. Interpretarea versurilor lui Verlaine căpătase maturitate, era mai sofisticată, mai sensibilă şi mai personală. Poemele lui Verlaine urmăresc îndeobşte frumuseți tainice, nevăzute, adesea legate de iubire şi de natură. Astfel, versurile lui reflectă fidel idealul artistic pe care muzica lui Debussy îl dobândise în acest timp. Debussy a devenit tot mai puțin preocupat ca muzica lui să reflecte cuvintele de la care pornise. Tot mai des, compozitorul a îngăduit poeziilor să-i pătrundă în muzică pentru a o defini.

Nuanța eu râvnesc s-o caut,
Nuanță, nicidecum Culoare,
Nuanță, doar-îngemănare
De vis cu vis, de corn cu flaut!

[…]

Deci, muzică mai mult, mereu,
Iar versul tău aripi înalte
Să prindă, năzuind spre alte
Iubiri şi bolți de Empireu!

Fără versurile lui Verlaine, unii spun că Debussy nu ar fi cunoscut niciodată sensibilitatea artistică şi diversitatea ce definesc creația lui muzicală. Să nu uităm, aşadar, că versurile lui Verlaine au inspirat a treia mişcare din “Suita bergamască” de Debussy. Numele acesteia? Desigur, e Clar de lună.

În speranța că îți vor face plăcere aceste rânduri, am găsit pentru tine ceva deosebit: Clar de lună înregistrat în 1913 chiar de Claude Debussy, aşa cum l-a gândit.

Nu este o înregistrare acustică, este o înregistrare pe suport de hârtie. Din 1903 până în 1913, Debussy a înregistrat mai multe din lucrările sale în această manieră şi era încântat de calitatea sunetului, spunând într-o scrisoare adresată lui Edwin Welte, inventatorul tehnologiei:

Este imposibil de obținut o perfecțiune mai mare a reproducerii decât cea a aparatului Welte. Vă asigur în aceste rânduri de uimirea și admirația mea față de ceea ce am auzit.

Cu considerație,
Claude Debussy

Două variante complete ale lucrării “Suite bergamasque”, cu doi dintre cei mai buni pianişti care au interpretat lucrările sale (Cho Seong-Jin şi Jean-Efflam Bavouzet), găseşti aici.

După „Preludiu la după-amiaza unui faun” (inspirat de versurile lui Stéphane Mallarmé) ascultă-le într-o noapte fierbinte de vară, senină, sub clar de lună.