Ştii bine, dormim între un sfert şi o treime din viață. Dar ştii că poziția în care o facem spune mult despre noi şi despre viața noastră de cuplu? În somn, subconştientul preia controlul, nu putem să mințim. Indiferent de sex sau de vârstă, poziția în care dormim reflectă ceea ce se întâmplă în relația noastră primordială. Un studiu realizat de britanici (varianta originală aici) a analizat cele mai uzuale poziții non-sexuale din aşternuturi. Ni s-a părut foarte prozaic. Iată de ce am căutat o altă interpretare, mai atractivă. Să o citim.
Poziția nr. 1 („The Spoon”)
Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Şi în brațele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ți desprind din creştet vălul,
Să-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei şedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr înfiorate
Or să-ți cadă flori de tei.
Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braț încet s-o culci,
Lăsând pradă gurii mele
Ale tale buze dulci…
Vom visa un vis ferice,
Îngâna-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blânda batere de vânt;
Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.
(Mihai Eminescu, “Dorința”)
Poziția nr. 2 („The Honeymoon Hug” / „The Tangle”)
Se sărută, ah, se sărută, se sărută
tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,
se sărută întruna ca şi cum ei înşişi
n-ar fi decât nişte terminații
ale sărutului.
Se sărută, ah, se sărută printre maşinile-n goană,
în stațiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se sărută cu disperare,
cu violență, ca şi cum
la capătul sărutului, la sfârşitul sărutului, după sărut
n-ar urma decât bătrânețea proscrisă
şi moartea.
Se sărută, ah, se sărută tinerii subțiri
şi îndrăgostiți, atât de subțiri, ca şi cum
ar ignora existența pâinii pe lume.
Atât de îndrăgostiți, ca şi cum, ca şi cum
ar ignora existența însăşi a lumii.
Se sărută, ah, se sărută ca şi cum ar fi
în întuneric, în întunericul cel mai sigur,
ca şi cum nu i-ar vedea nimeni, ca şi cum
soarele ar urma să răsară
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sărut şi-nsângerate
n-ar mai fi în stare să se sărute
decât cu dinții.
(Nichita Stănescu, “Tinerii”)
Poziția nr. 3 („The Royal”)
Am fost la târgul de păsări
Şi-am cumpărat păsări
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la târgul de flori
Şi-am cumpărat flori
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la târgul de fiare vechi
Şi-am cumpărat lanțuri
Lanțuri grele
Pentru tine
dragostea mea
Apoi m-am dus la târgul de sclave
Te-am căutat
Dar nu te-am găsit
dragostea mea.
(Jacques Prévert, “Pentru tine, dragostea mea”)
Poziția nr. 4 („The Sweetheart’s Cradle” / „The Cuddle”)
Cum te iubesc? Să-ncerc o-nşiruire.
Adânc şi larg şi-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când străbate
Spre graţie, spre tot, spre nesfârşire.
Şi te iubesc cu zilnică iubire,
În paşnic fel, în zori, pe scăpătate –
Şi slobod, cum te lupţi pentru dreptate,
Curat, aşa cum fugi de linguşire.
Şi te iubesc cu patima avută
În vechi dureri şi cu credinţa care
Părea, cu sfinţi copilăreşti, pierdută.
Şi te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viaţa mea! – şi Domnul de-mi ajută
Te voi iubi în moarte şi mai tare.
(Elizabeth Barrett Browning, “Sonet 43”)
Poziția nr. 5 („The Loose Spoon” / „Trust”)
Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşează bruma peste vii –
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
O, vino iar în al meu braț,
Să te privesc cu mult nesaț,
Să razim dulce capul meu,
De sânul tău, de sânul tău!
Ţi-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne primblam prin văi şi lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?
În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei …
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Căci tu înseninezi mereu
Viața sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea!
Târzie toamna e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii …
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
(Mihai Eminescu, “De ce nu-mi vii”)
Poziția nr. 6 („The Leg Hug”)
E o întâmplare a ființei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrățişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălți ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, si izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuita luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
(Nichita Stănescu, “Ce bine că eşti”)
Poziția nr. 7 („The Chase”)
„O rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult;
În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinț,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri şi cuminți;
Şi prin vuietul de valuri,
Prin mişcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cârdului de cerbi;
Eu te văd răpit de farmec,
Cum îngâni cu glas domol,
În a apei strălucire
Întinzând piciorul gol.
Şi privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri”.
Astfel zise lin pădurea,
Bolți asupra-mi clătinând;
Şuieram l-a ei chemare
Ş-am ieşit în câmp râzând.
Astăzi chiar de m-aş întoarce
A-nțelege n-o mai pot…
Unde esti, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?
(Mihai Eminescu, “O, rămâi”)
Poziția nr. 8 („The Back Kissers” / „Zen”)
Eu te-am iubit şi poate că iubirea
În suflet încă nu s-a stins de tot,
Dar nici nelinişte şi nici tristețe
Ea nu îți va mai da, aşa socot.
Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,
De gelozie, de sfială chinuit.
Dea Domnul să mai fii cândva iubită
Aşa adânc, aşa gingáş cum te-am iubit.
(A.S. Puşkin, “Eu te-am iubit …”)
Poziția nr. 9 („The Liberty Lovers”)
Ochii ei şoptesc iubirea,
Buzele-mi nu spun nimic.
Grea, ce grea e despărţirea
Chiar pentr-un bărbat voinic.
Triste sunt şi parcă plâng
Şi se cheamă-n limbă mută:
Mâinile ce ni se-ating,
Buzele ce se sărută.
Cum pe vremuri, jucăuşo,
Îţi sorbeam al gurii mied,
Şoapte – floare de brânduşă
Ce-a ieşit de sub omăt.
N-o să-ţi fac coroană iară,
Roze-n mână n-o să-ţi pun.
O, Francisca,-n primăvară
Ne-a ucis un ger nebun.
(Johann Wolfgang Goethe, “Despărțire”)
Poziția nr. 10 („The Desperate Lover”)
Mai dormi iubita, mai veghezi!
Te uită prin fereşti! Nu vezi,
Mă ţine dorul ca-n obezi!
Frumoasa mea, deschide!
De când mă zbucium ca pe jar
Şi-mi plânge sufletul amar,
Mă lasă dar, o noapte doar!
Frumoasa mea, deschide!
I-auzi, mă bate vânt hain
Şi ploaia răpăie din plin,
Picioarele abia mă ţin,
Frumoasa mea, deschide!
O, nu mă ține ca pe jar,
Că-mi plânge sufletul amar!
Mă lasă dar, o noapte doar!
Frumoasa mea, deschide!
Furtuna bântuie de zor,
Iar eu sub geam mă sting de dor,
Căci nu te-nduri, când te implor
Frumoasa mea, deschide!
O, nu mă ține ca pe jar,
Că-mi plânge sufletul amar!
Mă lasă dar, o noapte doar!
Frumoasa mea, deschide!
(Robert Burns, “Mai dormi iubita…”)
Poziția nr. 11 (Editor’s Choice)
Citiți. Trăiți. Iubiți.
… cum?! … voi dormiți?!
