Este 14 Februarie în anul 269 dupa Christos. Pare o zi ca oricare alta pentru locuitorii Romei, marele oraș aflat la acea vreme într-un proces ireversibil de schimbare ca urmare a miilor de romani deveniți creștini. Puterea evengheliei creștine devenea din ce in ce mai greu de oprit, ca răspuns la nenumăratele omoruri organizate de-a lungul deceniilor în Colosseum, Circul lui Maximilian sau în orice piață publică. Creștini erau vânați pretudindeni dar mai ales in locurile lor de adapost – catacombele. Catacombele sunt un șir lung de tuneluri cu camere de o parte și de alta, stratificate ca apartamentele din blocurile arhitecturii moderne, fiind cele mai populare cartiere ale creștinilor. Aici se nășteau, traiau, se inchinau, se cununau, aduceau pe lume copii, mureau sau erau omorâți. Lideri sau nu, preoți sau oameni simpli, își dedicau viața propovăduirii evangheliei lui Isus dar și ajutorării oamenilor mai puțin norocoși.
Acum 1749 ani- pe 14 februarie, unul dintre liderii lor, renumit pentru faptul ca oficia slujbe religioase de cununie, mai ales celor năpastuiți, condamnați să trăiasca ascunși , sau dezertori, era sacrificat de către gărzile romane in apropiere de Via Flaminia. Deși fiica judecătorului său își recăpătase vederea ca urmare a credinței lui, acesta a sfărșit prin fi condamnat la moarte. Am zice noi astăzi că a fost un gest de cruzime și de nerecunoștință din partea autorităților romane ca și altele care au generat milioanele de victime care au urmat in istorie în lupta ideologiilor religioase. Erau vremuri de ură xenofobă care au creat multe legende și martiri. Preotul acela, avea să fie recunoscut de către bisericele creștine sub numele de Valentin.
Un scriitor englez celebru, povestitorul din Canteburry – Geoffrey Chaucer, peste 1000 si ceva de ani, avea să pună in versuri o minunată poveste despre iubire – Parlement of Foules și să consacre ziua de 14 Februarie ca zi de sărbătoare a iubirii.
Preotul sacrificat pentru vina de a oficia cununii, creștine sau necreștine, va fi onorat in ziua de 14 Februarie a fiecărui an. Societatea contemporană consumeristă a răspândit obiceiul fie prin reclamele la frigidere insoțite de inimioare, fie prin minunatele buchete de trandafiri roșii, astfel că de la poemele romantice, până la Citibrake-uri, tot ceea ce este de vănzare se vinde acoperit în povești de iubire dar Valentin, corespunzător legendei, a fost un om care prin puterea credinței sale, a adus vederea cuiva care nu putea sa vadă și binecuvântarea cuiva care altfel nu putea să o primească! Ne învață astfel că iubirea nu este posibilă fără credintă, fără acceptare, fără sinceritate și fără sacrificiu.În spatele oricarui cadou de Sf Valentin, ar trebui sa fie o comemorare a sentimentelor dintâi pe care le-am simțit cu toții cănd ne-am indrăgostit. Minunea de a nu fii singuri se datorează credinței în celălalt, ca o reflecție a propriulului nostru suflet.
Bing Crosby, in 1948, a dedicat un întreg album acestei sărbatori. Vocea sa caldă l-a consacrat ca pe unul dintre cei mai mari cântăreți ai tuturor timpurilor. My funny Valentine sweet comic Valentine , you make me smile… with my heart…
Mai tărziu niște băeții simpatici din Liverpool, cunoscuți ca Beatles, au tot spus multor generatii că All we need is love.
Catacombele au fost locuri ale suferinței dar și ale bucuriei.Una dintre aceste bucurii a devenit peste timpuri – Sarbatoarea Sfântului Valentin. Să ne bucurăm și noi de ea ca și de promisiunea ideologiei creștine că nu suntem niciodată singuri și să ascultam împreună cum puteți, când puteți „our funny valentine” versiunea Elley Fitzgerlad
Pentru cei ce se iubesc, este „Valentine’s Day” în fiecare zi!
