Do Not Stand at My Grave and Weep (Mary Elizabeth Frye)
Do not stand at my grave and weep:
I am not there; I do not sleep.
I am a thousand winds that blow,
I am the diamond glints on snow,
I am the sun on ripened grain,
I am the gentle autumn rain.
When you awaken in the morning’s hush
I am the swift uplifting rush
Of quiet birds in circling flight.
I am the soft starshine at night.
Do not stand at my grave and cry:
I am not there; I did not die.
* * * * *
Nu priveghea la mormânt jelind nesfârşit:
Nu, eu nu sunt acolo; eu n-am adormit.
Sunt mia de vânturi ce strâng nori grămadă,
Eu sunt diamante scânteind în zăpadă,
Sunt soarele verii peste grânele coapte,
Sunt ploaia de toamnă picurând peste noapte
În zorii tăcuți, când inspiri prospețime,
Sunt iureşul păsărilor spre înălțime,
Sunt zborul lor liber în rotire lină,
Sunt licăr de stele în noaptea senină.
Nu priveghea la mormânt, nu mă plânge pripit:
Nu, eu nu sunt acolo; eu nu am murit.
(traducere: Off-Time)
